Latura mistică a hennei. Ritual și simbolistică

În trecut se credea despre henna că are abilitatea de a îndepărta deochiul și spiritele rele, protejând purtătorul. Despre reputația hennei de a purta baraka, adică binecuvântare, putem presupune că e asociată cu proprietățile benefice ale plantei.

Planta de henna era folosită în primul rând pentru proprietățile ei medicinale ca antiinflamator, analgezic, antifungic și antipiretic, dar și pentru că oferă protecție solară. Pasta era folosită pe zgârieturi și pentru a vindeca migrene, fiind aplicată pe cap și pe tălpi.

În multe comunități henna era folosită pentru a alunga spiritele rele și deochiul (care era adesea considerat cauza infertilității, a dragostei neîmplinite și a îmbolnăvirii). Când o femeie suspecta că a fost ținta unui deochi, angaja pe cineva să îi picteze modele complexe pe piele, în cadrul unei adunări specifice cu alte femei.

Magia simbolurilor desenate pe piele

În Persia erau specifice modele elaborate care încadrau ochi stilizați, meniți să țină Ochiul Rău captiv, să nu poată penetra pielea și sufletul. Romburile cu un punct în mijloc reprezentau un ochi care fixează, forțând Ochiul Rău să clipească și să nu vadă purtătorul aflat sub protecție.

În Țările Arabe femeile foloseau o îmbinare de romburi și cuvinte magice, descântece pentru protecție și desene cu rol de înfrumusețare și accentuare a erotismului. Acest ritual se desfășura în special în hamamuri, după curățirea trupească lunară, grație temperaturii ridicate care avantaja obținerea unei culori foarte intense.

În Africa de Nord erau specifice motivele în formă de romb menite să alunge deochiul, să protejeze purtătorul și să sporească sexualitatea. În Sudan femeile își desenau modele florale cu scopul de a-și accentua feminitatea și a atrage spirite prietenoase. Un vechi proverb marocan spunea că “O femeie fără henna e ca grâul fără sare”, sugerând faptul că femeile sunt mai atrăgătoare atunci când au pielea decorată. În Algeria încă se mai folosește henna în practici spirituale, dar și pentru diverse evenimente din viața socială.

În India miresele își decorau mâinile și picioarele cu modele complexe și simboluri care să le aducă fertilitate, noroc în dragoste, longevitate și belșug. Printre cele mai populare sunt și acum lotusul, simbol al purității și feminității, păunul, simbol al frumuseții, mandala care simbolizează universul și zeul Ganesh, preferatul modelelor pentru nunți.[